de anul trecut mă chinui să scriu ceva pe aci, ba că n-am timp, ba că prefer să fac altceva, ba mai grav, că nu mai simțeam nevoie de a expune ce gândesc...plus că aveam nevoie de ceva care să-mi transmită acest in-put și de obicei asta se întâmplă după ce citesc o carte bună, care mă îndeamnă să trăiesc interior intens și necondiționat.
după o vacanță de vară, petrecută sub presiunea gândului că septembrie mă va găsi într-o țară și un sistem de învățământ străin, despre care doar citisem că indubitabil e mai bun decât cel românesc...dar nu-mi făceam griji!!! poate era deoarece viața de student erasmus narată de antemergătorii mei, era una de vis, fără griji, cu distracții, cu fețe noi (a nu se citi femei), cu petreceri, cu drumeții, și locuri nevăzute, cu oameni diverși și diferiți(dar totuși asta mă așteptam să și întâlnesc)...aaa, uitasem, fără stresul scolii....
totul a decurs minunat, și datorită unor forțe care tot timpul m-au împins de la spate (Mami, mulțumesc!) am ajuns pe meleaguri italiene...
aventura din momentele de început în care fără roaming activat, 3 români fără roaming, cu o preconcepție bătătorită în minte că ajuns acolo doar bat din palme și îmi găsesc o chirie, a făcut ca primele zile să fie o adevărată poveste cu trăiri puternice(de la bucurie la tristețe era doar o singură secundă)...
experiența de a găsi un apartament a fost de-a dreptul traumatizantă (o voi povesti pe îndelete), dar reușită până la urmă! a fost una din care cu certitudine am avut multe de învățat, mai ales despre felul de a fi OM în Italia pentru că despre România știam deja...
dar au trecut 2 luni de clipe faine de atunci...
voi reveni :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu