sâmbătă, 12 martie 2011

cand nu aveam chef sa invat la criminologie

In timp ce ma chinuiam, sa invat la criminologie, unde nu aveam altceva,de tocit, decat 27 de subiecte referitoare la diverse teorii sustinute de mari sociologi, psihologi...care au cercetat fenomenul criminal, implicand aici atat comportamentul criminal-factorii care il determina, pornindu-se de la teorii care sustineau ca nivelul de dezvoltare al tarii influenteaza nivelul criminalitatii, si pana la teorii genetice, sau teorii cu cauze multiple, aci actionand factori bio-psiho-sociologii, si pana la politica anticriminala...

in fine, o intreaga insiruire de teorii..."de ce trebuie sa invat eu toate tampeniile lu' astia? si in plus nu aveau nicio legatura una cu alta"-doar asta se invartea in capul meu..."de ce, de ce?"

dar iata si la altceva la ce ma gandeam, cand pur si simplu nu puteam invata si iata (scris pe dosul foii cu subiecte): "stau si analizez...analizez cu surprindere, cu mirare, cu atentie, ba chiar cu surprindere, entuziasm, nehotarare, spaima...dar are relevanta ce analizez?...dupa cateva secunde, imi raspund: ba aree!...(nu am chef sa invat la criminologie, chiar nu ma ambitioneaza materia asta sa o invat)...aaa...dar ce analizez?...analizez si ma uit cu atentie la aceasta perioada din viata in care fiecare isi cauta un loc de munca...si fiecare isi marcheaza un punct nou in traseul vietii...oare pot considera destinul ca facand parte dintre "atributiile" pt angajarea unui om?...iar din nou raspunzandu-mi as crede ca da, de vreme ce unii isi gasesc si altii nu...si de vreme ce altii "au noroc bă!"
am o stare de neastampar acuta cu privire la ce-mi rezerva viitorul..."

Niciun comentariu: