ce este sofismul?

de curând am citit cartea "Avuția națiunilor" scrisă de Adam Smith în anul 1776 iar în traducere se folosea des un cuvânt care nu știam ce semnifică, acela de "sofism", de aceea l-am căutat și iată ce am găsit:

•  Wikipedia: "un sofism e un raționament corect în aparență dar fals în realitate";
•  George Pruteanu ne-a lăsat un exemplu de ce înseamnă sofismul:

       "   Lăsaţi-mă , vă rog, să plîng pe umărul dv.! Multe se mai pot face cu cuvintele! Dv. ştiţi că, pe lîngă misia asta de seară, mai am şi o alta, într- o instituţie foarte importantă, unde se lucrează din plin cu cuvintele. Unele persoane de acolo au un teribil "talent" de a deforma prin vorbe realitatea. Ei încearcă să-ţi arate că albul e negru şi viceversa. Am să mă substitui, numai în această seară, ca avocat al diavolului, acestor pezevenghi şi am să vă  dovedesc că A CÎŞTIGA este egal cu A PIERDE, deşi cele două verbe sunt diametral opuse. Îmi voi aduce în acest fel contribuţia la... nu la dezvoltarea, ci la dezvăluirea păcătosului stil sofistic.
          (Dar staţi puţin, ca să fie toată lumea în temă: ce-i acela sofism? E un raţionament cu aparenţă logică, prin care se poate dovedi aproape orice – dar care are un viciu fundamental, numai că bine ascuns, bine mascat). Un om avertizat face cît doi, zice un dicton deştept, aşa că eu sper că vom face un pas înainte.
          Încep, deci, o subtilă experienţă de magie logică, prin care voi proba că a cîştiga e egal cu a pierde. Vă rog să fiţi foarte atenţi, ca să nu spuneţi că am  profitat de iuţeala mea de gură şi nebăgarea dv. de seamă. Ajutorul meu în această experienţă nu va fi David Copperfield (i-l las Claudiei Schiffer), ci marele sofist al Antichităţii, Protagoras. Acum, atenţie:

Protagoras din Abdera avea un discipol, pe Euatlos, pe care o dată cu avocatura l-a învăţat şi meşteşugul logicii, dar şi pe acela al sofismelor. Pentru lecţiile pe care i le-a dat, Protagoras i-a propus lui Euatlos o înţelegere convenabilă: la primul proces pe care îl va cîştiga, tînărul îşi va plăti datoria faţă de maestru. Au bătut palma, dar ce te faci că timpul trecea, lecţiile se terminaseră de mult şi Euatlos nu se grăbea să intre în avocatură. A răbdat Protagoras cît a răbdat, pînă cînd s-a săturat şi l-a dat pe Euatlos în judecată, cerîndu-i plata pentru lecţii. Protagoras era foarte sigur că, oricum, îşi va căpăta banii; raţionamentul său era următorul, i l-a şi spus în faţă lui Euatlos:        "-Dacă cîştig procesul împotriva ta, primesc banii pentru că am  cîştigat, conform sentinţei. Dacă pierd procesul, înseamnă că îl cîştigi tu, şi atunci tot primesc banii, conform înţelegerii noastre că, la primul proces pe care-l cîştigi, îţi achiţi datoria. Aşa că, mai bine dă-mi banii de pe-acum, să nu mai pierdem vremea în tribunale, pentru că, după cum vezi, ori cîştigi, ori pierzi, e tot una, oricum trebuie să-mi plăteşti!"        Euatlos l-a ascultat liniştit, după care l-a luat pe marele său profesor, cum se zice, "în coarne" şi i-a replicat aşa:       "-Îmi pare rău, iubite Protagoras, să văd că zeii nu au lăsat forţelor minţii tale întreaga prospeţime din care am supt înţelepciune. Lucrurile stau, dragă profesore, exact pe dos, şi-ţi voi desluşi pe dată de ce: "Dacă eu, Euatlos, pierd procesul, atunci, conform înţelegerii noastre, nu ţi-s dator nimic, fiindc-am pierdut. Iar dacă eu cîştig procesul, înseamnă că imparţialul tribunal nu-ţi dă dreptate, aşa că iarăşi nu sunt dator să-ţi plătesc nici un ban. Prin urmare, mai bine mergi şi te odihneşte, dragul meu dascăl Protagoras, şi nu mai prăpădi vremea în tribunal, pentru că, după cum vezi, ori pierzi, ori cîştigi, e tot una, în nici unul din cazuri nu trebuie să-ţi dau nici o leţcaie, psihi mu!"

          Aici povestea se încheie, datoria mea de a va demonstra în două feluri că a cîştiga e egal cu a pierde a fost îndeplinită, astept mulţumirile preşedinţiei şi ale executivului." (preluat de pe http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis123.htm)